Toți părinții își doresc ce e mai bun pentru copiii lor, dar uneori nu avem cunoștințele necesare pentru a acționa corect. Educarea nu este o sarcină ușoară. Din acest motiv, este esențial să avem resurse care să ne ajute să acționăm din înțelegere și bunătate. Disciplina pozitivă este acel instrument de educare a copiilor prin cooperare și respect reciproc între părinți și copii. Să aruncăm o privire mai atentă.
CE ESTE DISCIPLINA POZITIVĂ?
Disciplina pozitivă a fost dezvoltată de psihoterapeutul Alfred Alder și de ucenicul său Rudolf Dreikurs. Mai târziu, Jane Nelsen și Lynn Lott (fondatorii Asociației Americane de Disciplina Pozitivă) i-au reglementat principiile și tehnicile.
De multe ori, atunci când auzim cuvântul „disciplină”, îl asociem cu factori negativi, dar adevăratul sens al acestui cuvânt este „discipol”. Ne-am putea vedea copiii ca niște discipoli care au nevoie de ajutorul nostru în timpul lor dezvoltare, pentru a fi liber, fericit și independent în viitor.
FRIM & KIND
Mai multe studii au arătat că copiii trebuie să creeze relații semnificative cu cei mai apropiați, cum ar fi părinții, prietenii sau profesorii. Copiii care mențin aceste legături puternice se comportă în general mai bine. Disciplina pozitivă se bazează pe premisa „Firm & Kind” și întărește aceste legături prin intermediul respect, intelegere, stima de sine,
PRINCIPII DE BAZA
- Comunicare și înțelegere
- Respect reciproc între părinți și copii
- Bunătate și fermitate
- Întărirea legăturilor
- Participarea activă a copiilor
- Dezvoltare emoțională și independentă
DE CE COPIIII SE COMPORTE PROPOZIT
Copiii sunt copii și uneori ne pot face să disperăm atunci când nu fac ceea ce ne așteptăm.
Dar poate că aceasta este prima greșeală: „a aștepta ceva de la ei”. În primul rând, nu ar trebui să ne așteptăm ca comportamentul lor să fie într-un fel sau altul. Trebuie să înțelegem că ei nu comunică așa cum comunică adulții, prin urmare trebuie să descifrăm mesajul pe care încearcă să-l transmită.
Rudolf Dreikurs a menționat: „Când copiii nu se comportă bine, ei încearcă să spună ceva într-un mod diferit decât ar face un adult și, prin urmare, îl percepem ca pe un mod greșit, fără să ne oprim să ne gândim că poate este singurul mod în care pot pot/ști să se exprime”. Motivele pot fi mai multe; să ne revendicăm atenția, plictiseala, foamea etc. De aceea
DISCIPLINA POZITIVĂ NU ÎNSEAMNĂ PERMISIVĂ
Disciplina pozitivă nu înseamnă absența acesteia sau o
23 TEHNICI ȘI SFATURI DISCIPLINĂ POZITIVE
1. Auto-monitorizare
Mulți părinți își pierd multă energie încercând să-și controleze copiii, dar singurul comportament pe care îl putem controla cu adevărat este al nostru. Depinde de noi să adoptăm o atitudine care să ne avantajeze sănătate mintală și să nu lăsăm situațiile dificile să ne copleșească. Putem redirecționa comportamentul copiilor noștri și/sau le putem spune ce pot face, în loc să ne concentrăm atenția asupra a ceea ce nu ar trebui să facă. Transmiterea siguranței și calmului va aduce beneficii relației cu micuții noștri.
2. Comunicare
Este baza oricărei relații. Trebuie să încercăm să căutăm momente pentru a ne conecta cu copiii noștri. De exemplu, mergeți la o gustare după școală, luați micul dejun împreună în fiecare dimineață înainte de a merge la școală sau chiar organizați întruniri de familie. Menținerea legăturii cu copiii noștri și la curent cu eventualele probleme pe care le pot avea la școală, activitățile după școală etc., ne va ajuta să înțelegem comportamentul lor.
3. Arată interes
Întrebați despre interesele, hobby-urile și preferințele copiilor noștri. Făcându-i pe copii să se simtă apreciați, le întărește stima de sine și bunăstarea. Evitați să întrebați „Ți-ai făcut temele?” întrebări. Dacă știi că nu și-a făcut temele. Îl putem înlocui cu expresii de genul: „Îmi dau seama că nu ți-ai făcut temele”. Astfel, vom preveni copiii să se simtă prinși de întrebările noastre.
4. Ascultă de fapt
Oricât de mici ar fi, au propriile sentimente și emoții, ascultarea a ceea ce ne spun ne va ajuta să le înțelegem comportamentele. Prin intermediul lor, avem ocazia să transformăm lumea într-un mod nou și surprinzător, ca atunci când eram copii.
5. Aveți înțelegere
Încercați să înțelegeți ce se află în spatele unui comportament rău; poate fi oboseală de la școală, activități după școală, să-ți fie foame, să ai o zi proastă sau să te simți inconfortabil cu ceva anume. Aflarea a ceea ce li se întâmplă cu adevărat ne va ajuta să adoptăm soluții eficiente.
6. Ferm, dar amabil
Fii ferm în deciziile tale, dar amabil în același timp. Arătați înțelegere pentru ei, dar nu cedați. De exemplu, copilul vrea să joace video jocuri când ajung acasă, dar au teme de făcut. O atitudine „firmă și bună” ar fi: „Știu că vrei joaca jocuri video, dar mai întâi trebuie să-ți faci temele și apoi te poți juca”.
7. Fii un exemplu
Copiii au multe moduri de a învăța, una dintre cele mai cunoscute este prin imitație. Dacă încercăm să-i împiedicăm pe copiii noștri să se comporte în anumite moduri, ar trebui să fim un exemplu pentru ei și să facem ca cuvintele noastre să coincidă cu acțiunile noastre. Adică, nu le putem spune să nu-și folosească telefoanele când mâncăm, ci apoi să le folosim noi. A fi un exemplu este fundamental pentru ei pentru a dezvolta principii și valori pozitive, așa că este, de asemenea, important să ne întrebăm constant ce greșeli facem și să încercăm să ne îmbunătățim în fiecare zi.
8. Acordați atenție efortului în loc de succes
Este foarte obișnuit să se concentreze mai degrabă pe succes decât pe eforturile depuse. Cu toții ne dorim ca copiii noștri să fie cei mai buni la școală și la alte activități, dar acest lucru necesită timp și efort care trebuie apreciat chiar mai mult decât succesul. Imaginați-vă că copilul nostru pică un examen. Suntem de acord că nu este o notă foarte mare, dar trebuie să suportăm minte că copilul s-a îmbunătățit, așa că trebuie să ne concentrăm atenția asupra asta.
9. Căutați suflete care implică copii
Să ne imaginăm că copilul nostru se joacă în cameră. Când urmează să-i chemăm să stea la masă la cină, observăm că au pictat peretele cu creioane colorate. O soluție care îl implică pe copil ar fi să îi spui să curețe peretele, sau să-l curețe împreună.
10. Asumarea responsabilității
Învață-i să-și asume responsabilitatea pentru propriile acțiuni. În acest fel, ei învață să relaționeze acțiunile cu consecințele. Putem încerca expresii de genul: „Acum ți-ai făcut toate temele, putem merge în parc”.
11. Acțiuni de redirecționare
Redirecționează acțiunile care nu sunt adecvate într-un mod blând și subtil. Imaginați-vă că sunteți în parc și vă leagănați de mult timp și alți copii vor să se urce pe leagăn. Putem invita copilul nostru să părăsească leagănul și să-l ducă la tobogan.
12. Creați limite
Limitele sunt necesare pentru a ne proteja copiii de pericole și pentru a-i ajuta să se adapteze la lumea din jurul nostru. Este important ca copiii să participe la acestea dacă au 4 ani și peste. Decizia nu trebuie să fie unilaterală, deoarece astfel promovăm puterea și asta poate duce uneori la rebeliune. De exemplu, decideți împreună când să mergeți la culcare sau orele de limitare.
13. Consecințe naturale
Sunt cele care apar fără intervenția unui adult. De exemplu, copilul nu vrea să mănânce mâncarea și dacă nu o mănâncă mai târziu îi va fi foame (consecință naturală). Este o chestiune ca copilul să le învețe singur. Evitați expresii precum „Ți-am spus” sau „Te-am avertizat”. Aceste tipuri de fraze pot face un copil să se simtă umilit. Nu uitați că obiectivul principal este ca copiii să învețe și să nu repete aceleași greșeli, nu că își dau seama că adulții știu totul.
14. Consecințe logice
Consecințele logice necesită urmărirea adulților. De exemplu: „Dacă te culci târziu, nu voi avea timp să-ți citesc povestea. Prin urmare, decidem o consecință pentru acțiunile lor direct legate de comportamentul nedorit.
15. Urmăriți
Când aplicăm consecințe logice, trebuie să le păstrăm constante. Dacă considerăm că este potrivit, le putem oferi o nouă oportunitate de a le îndeplini ulterior.
16. Evitarea recompenselor și pedepselor
Premiile și pedepsele sunt arbitrare. Consecința nu este direct legată de cauză și promovează autoritatea și puterea, fără a ține cont de respectul reciproc. Încercați să le înlocuiți aplicând consecințe logice, deoarece se bazează pe alegere și înțelegere.
17. Eroare = Oportunitate
Cuvântul criză în chineză este compus din două caractere, primul înseamnă pericol și al doilea oportunitate. O greșeală este o oportunitate de a învăța. Putem lăsa copiii să facă greșeli și să învețe singuri. Când fac greșeli, nu le vom oferi imediat soluția. Putem face brainstorming și discutăm împreună argumentele pro și contra.
18. Nu folosiți niciodată violența fizică
Nu este recomandabil să folosiți violența fizică atunci când copiii se comportă rău, deoarece aceasta îi învață că violența este în regulă. Când suntem foarte supărați, trebuie să încercăm să ne liniștim și apoi să adoptăm consecințe logice din seninătate. Trebuie să ne amintim că nimeni nu este perfect și că toți am făcut greșeli.
19. A face timp
A dedica timp exclusiv copiilor noștri este fundamental. Acest lucru va ajuta să evitați crizele de furie, să ne concentrăm prea mult pe dispozitivele electronice sau chiar să ne trezim noaptea în căutarea atenției noastre. Este indicat să investiți de calitate cu ei, să le citiți o poveste înainte de a merge la culcare sau să profitați de mese și cine pentru a le împărtăși.
20. Tonul vocii
Este benefic să le adresăm pe un ton prietenos și iubitor, care să le fie mai ușor să fie atenți și să asculte cu adevărat ceea ce vrem să le spunem. Perceperea „tonului de predică” îi va face să vrea să se deconecteze și să nu acorde atenție cuvintelor noastre. Este important să educi fără să strigi.
21. Cuvinte
Alegerea cuvintelor potrivite însoțite de tonul corect al vocii este esențială pentru comunicarea dintre părinți și copiii să reflecte respectul și afecțiunea.
22. Autonomie
Deși uneori avem instinctul de a-i proteja, nu este indicat să facem acest lucru dacă dorim ca ei să crească în siguranță și independent. Copiilor ar trebui să li se permită să experimenteze consecințe pe baza propriilor acțiuni și/sau decizii (folosind bunul simț, desigur). Nu ar trebui să facem lucruri pe care ei deja le pot face singuri, așa că îi vom ajuta să fie mai autonomi.
23. Ai răbdare
Oboseala, stresul sau auto-oboseala acumulate ne pot face cu ușurință să ne pierdem răbdarea. Suntem oameni și este normal ca uneori să ne simțim copleșiți și să pierdem răbdarea cu copiii noștri. Nu ar trebui să ne învinovățim pentru asta, putem căuta activități care ne fac să ne deconectăm precum sportul sau pur și simplu să ne dedicăm timp nouă înșine.
