Într-o lume care devine din ce în ce mai mică, un amestec de culturi diferite devine mai răspândit în munca noastră și, de asemenea, în viața noastră privată. Din acest motiv, a fi expus la colegii care vorbesc cu un accent non-nativ a devenit foarte natural. Mai ales proeminente sunt accentele non-native în engleză, deoarece aceasta este considerată limba universală de comunicare în zilele noastre. Odată cu tendința lumii care devine un loc din ce în ce mai mic, crește numărul de oameni care vorbesc cu un accent non-nativ. Limbile străine și accentele câștigă mai multă importanță, mai ales în sectorul muncii, pe care îl considerăm în general o dezvoltare pozitivă. Cu toate acestea, evaluarea sarcinilor psihologice ale plasării unui vorbitor non-nativ într-un mediu de vorbitori nativi este o necesitate. Mai ales mari sunt problemele discriminării. Deși judecarea oamenilor pe baza caracteristicilor fizice a scăzut, accentele străine sunt încă folosite ca o modalitate de a discrimina anumite culturi.
Ce este un accent non-nativ?
Un accent non-nativ este descris a avea o pronunție diferită a vocalelor și consoanelor, iar o diferență de accent și ton este văzută în comparație cu un accent nativ. Vorbitorul cu accent non-nativ aplică adesea unele dintre regulile și sunetele limbii sale materne. Dacă un sunet din a doua limbă nu este prezent în limba maternă a vorbitorului, acel fonem va fi înlocuit cu cel mai asemănător fonem din limba maternă, ceea ce face ca acesta să sune diferit în a doua limbă. Deși persoanele cu accent străin sunt foarte pricepuți în acea limbă, accentul este ceea ce rămâne și nu se pierde ușor după ce o fereastră de dezvoltare s-a închis. Până la pubertate, o persoană este capabilă să învețe o limbă străină și, în același timp, să dobândească accentul nativ. Cu toate acestea, pentru orice limbă care este dobândită mai târziu în viață, accentul non-nativ este aproape imposibil de eliminat. Cu toate acestea, ușurința de a obține un accent nativ într-o limbă străină depinde și de anii pe care persoana a trăit în țara străină și de cât de asemănătoare sunt fonemele cu limba maternă.
De obicei, vorbitorilor nativi le este destul de ușor să găsească o persoană care vorbește cu un accent non-nativ și pentru ei este percepută ca fiind străină sau chiar „greșită”. Conform rapoartele Națiunilor Unite, astăzi peste 232 de milioane de oameni trăiesc într-o țară diferită de țara în care s-au născut.
Zone ale creierului implicate atunci când se vorbește cu un accent non-nativ
Învățarea unei limbi noi este foarte recomandată oricui. Potrivit unui suedez studiu, o scanare a creierului adulților care învață o limbă străină și, prin urmare, vorbesc cu un accent non-nativ a evidențiat creșteri ale materie cenusie în regiunile creierului legate de limbaj. În funcție de cât de bine s-au descurcat în învățarea limbii străine și de eforturile pe care le-au depus, zonele creierului lor s-au dezvoltat diferit. Cea mai profundă observație a fost creșterea cal de mare și alte trei zone ale creierului să fie asociate cu o mai bună învățare a limbilor străine. Chiar dacă acest studiu a luat în considerare doar schimbările pe termen scurt, nu există, fără îndoială, un studiu mai dezvoltat creierul prin învăţare limbile vor fi benefice pentru vârste mai înaintate. Unul dintre beneficii, de exemplu, este debutul mai târziu Alzheimer în multilingv în comparaţie cu monolingvii.
Un altfel studiu a analizat activitatea creierului atunci când li s-a cerut nativ engleză sau nativ japonez să identifice între englezi /r/ și /l/. Din experiență, știm că vorbitorii nativi de japoneză au probleme în a face diferența între aceste două foneme engleze particulare. Tot în studiu, vorbitorii de japoneză au avut probleme în diferențierea și producerea celor două foneme. Motivul pentru aceasta s-a dovedit a fi o diferență în activitatea unor regiuni specifice ale creierului atunci când se compară cele două grupuri. Aceste zone sunt responsabile de percepția vorbirii.
Accent non-nativ: problemele discriminării în muncă
Cu un aflux de imigranți, selecția potențialilor angajați străini ai unei companii devine și mai mare. Discriminarea minorităților este, din păcate, încă obișnuită. Se observă adesea o corelație între aspectul fizic și capacitatea de angajare. Cu toate acestea, nu ar trebui să ne uităm doar la markeri vizuali, ci și să ne îndreptăm atenția asupra mai multor accente non-native ale imigranților atunci când învață o limbă străină. Pe scurt, întrebarea este dacă discriminarea are loc doar la nivel fizic sau dacă suntem predispuși să judecăm oamenii în funcție de accentele lor non-native.
A studiu a analizat această întrebare și a efectuat un experiment cu cinci grupuri (vorbitori mexican, vorbitori indieni, vorbitori chinezi, vorbitori americani și vorbitori britanici), fiecare vorbind cu un anumit accent englez non-nativ. Ei au fost rugați să participe la un interviu de angajare la telefon. Fiecare grup a pregătit o scurtă propoziție care conținea cuvinte identice pe care trebuiau să le recite. Evident, pronunția cuvintelor individuale datorită accentului a diferit în funcție de grup. Managerii au fost apoi rugați să asculte fiecare propoziție și, ulterior, să evalueze cât de probabil ar fi pentru ei să angajeze fiecare angajat pe baza sentinței pe care o audeau. Cel mai surprinzător este că chiar și propoziția era diferită doar în pronunție și nu în conținut, un vorbitor cu accent non-nativ era mai puțin probabil să fie angajat decât un vorbitor cu accent nativ (care era, în acest caz, un accent american). Cu toate acestea, o observație a fost izbitoare: grupul vorbitor de limbă engleză era mai probabil să fie selectat de manageri în comparație cu grupul nativ.
Acest lucru arată o tendință de a discrimina angajații a căror țară nu este la fel de dezvoltată ca America. Dacă o persoană emigrează dintr-o țară care se bucură de un statut economic similar, aceeași persoană nu este discriminată, în acest caz, grupul britanic.
In alt hârtie, vedem o preferință de a coopera cu colegii care vorbesc același accent, mai degrabă decât o persoană care vorbește cu un accent non-nativ.
Rezultatele ambelor studii sugerează că discriminarea nu se întâmplă doar la nivel fizic, ci și la nivel de limbaj. Este o problemă care trebuie luată în considerare și abordată cu siguranță, deoarece procesul de recrutare a unui loc de muncă nu ar trebui să ia în considerare accentele non-native dacă solicitantul este capabil să comunice la fel de bine ca colegii săi nativi. Adesea, însă, decizia de a respinge un vorbitor cu accent non-nativ este luată subconștient, angajatorul neștiind de ce solicitantului cu accent străin nu s-a potrivit în profil.
De ce sunt dificile accentele non-native pentru creierul nostru?
Un posibil motiv pentru care angajatorii ar putea discrimina angajații cu accent non-nativ are de-a face cu credibilitatea vorbitorului. Managerul percepe angajatul cu accent străin ca fiind mai puțin credibil în timp ce vorbește. Acest lucru se explică prin fluența cognitivă care se referă la ușurința cu care creierul procesează stimulii. Dacă se aude un accent străin, fluența cognitivă este redusă, rezultând o procesare mai dificilă a persoanei care primește mesajul de la vorbitor. Vedem un fenomen asemănător la bursă. Psihologii au arătat că acțiunile cu un nume ușor de pronunțat au depășit acțiunile cu un nume greu de pronunțat. În mod similar, dacă declarațiile faptice sunt manipulate pentru a fi procesate mai ușor (scriindu-le într-un font mai ușor de citit), judecata receptorului asupra declarației schimbari. Fluența cognitivă, prin urmare, joacă un rol crucial în luarea deciziilor care sugerează că angajatorul care selectează un vorbitor nativ în favoarea unui vorbitor non-nativ nu poate fi învinuit cu adevărat pentru decizia sa.
Modalități de a reduce prejudecățile împotriva vorbitorilor de accent non-nativi
S-ar putea să fim conștienți de segregarea rasială luând în considerare aspectul fizic sau religia unui individ. Cu toate acestea, este de o importanță capitală să adăugați accente străine la lista factorilor care contribuie la rasism. Experimentarea rasismului folosind accente non-native în comparație cu fizicul sau rasa este totuși mult mai subtilă. Judecarea accentelor străine este foarte subiectivă (o persoană consideră un accent străin ca fiind foarte pronunțat, în timp ce o altă persoană poate simți că aceeași persoană are doar un accent marginal non-nativ). În consecință, în situații din viața reală, precum în sectorul muncii, devine o provocare știi dacă al unei persoane accentul străin a contribuit într-adevăr la discriminare. Cu toate acestea, după cum au arătat studiile, un accent non-nativ duce la schimbări în modul în care un angajator ar putea gândi un solicitant străin. Pe măsură ce prevalența accentelor non-native va crește, trebuie să fim conștienți de această problemă și, în cel mai bun caz, să dezvoltăm strategii pentru a vedea pe toată lumea în mod egal, pe baza accentului lor. Iată câteva lucruri pe care le puteți face atunci când comunicați cu o persoană care este greu de înțeles din cauza accentului ei non-nativ:
- Nu pretindeți că înțelegeți vorbitorul străin. În schimb, cereți persoanei să-și încetinească viteza vorbire dacă întâmpinați dificultăți în a-i înțelege cuvintele.
- În același timp, ar trebui să vorbești și tu încet. Acest lucru avantajează receptorul cu accent non-nativ pentru a capta sunetele mai ușor.
- Nu ridica vocea. Ați putea crede că vorbiți prea liniștit, totuși, cel mai probabil nu este o problemă de volum al vorbirii, ci pur și simplu că vorbitorul străin nu este obișnuit cu pronunția diferită.
- Dacă accentul persoanei este prea puternic pentru a înțelege mesajul, nu te comporta nepoliticos! S-ar putea să pară nepoliticos să spui „Hei, nu te înțeleg!” În schimb, cereți-le să repete propoziția.
- Dar cel mai important, concentrează-te pe conținutul mesajului! Nu pierdeți timpul evaluând modul în care sună cuvintele pronunțate ale vorbitorului non-nativ.
Aveți o experiență fără accent pe care doriți să o împărtășiți? Vă rugăm să nu ezitați să comentați mai jos!
